Vacanta cu mici carpatini si ursi 2012

O poveste proaspata din tura cu copii in 10 nopti de stat la cort, petrecute in cateva zone montane:

A. Joi 2 August – Luni 6 August: Babarunca – Ciucas MICUL CARPATIN

B. Luni 6 August: canionul 7 scari – Piatra Mare

C. Luni 6 August – Miercuri 8 August: zona Padina ( la 30 de min de Pestera) – Bucegi

D. Miercuri 8 August – Duminica 12 August: Lacul Sf. Ana – m-tii Harghita (Ciomatu - Puciosu )

A. Aventura a inceput cu sosirea la Micul Carpatin, in localitatea Babarunca, situata intre Sacele si Pasul Bratocea. Dan (Olteanu) s-a ocupat de organizare, care a fost exemplara, cu o mansa pusa in zona cheilor Babarunca, de altfel scurte si foarte inguste, inaccesibile, doar printr-un rapel in dusul rece al paraului, cu un traseu de regularitate pana pe vf. Ciucas, executat de majoritatea copiilor, exceptand categoria cresa si grupa mica (v-ati dat seama ca noi am efectuat o varianta scurta, suntata, fiind cu Ana – 4 ani si juma si Victor – 3 ani. Apoi a fost o mica lectie de urcare in prusice, la un copac langa campare, urmata de o orientare pe harta in zona limitrofa a camparii, duminica dimineata. Imaginati-va ce bucurie a fost pe copii cand Dan le-a dat fiecaruia diploma si tricouri inscriptionate cu Micul Carpatin – Masivul Ciucas.

Ciucasul si norii

Tabara Ciucas - Micul Carpatin 2012

Ana si Daria la orientare

Morarii si Brebii in Ciucas

Ciucas

B. Luni am plecat intr-o varianta restransa ( Bogdan Timisescu, Mihai Brebu, Duracel, Ede, Trandafir, Vali si eu cu familiile noastre) si am strabatut Canionul 7 scari, doar Victor al nostru si Andrei Brebu nefacand traseul..

Etapa a II-a - Micii Carpatini la 7 Scari

7 scari, perspectiva brebiana

suvoi peste copii si parinti

Mihai pe o scara

C. Apoi am plecat initial spre lacul Bolboci (de la Sinaia, dreapta spre Targoviste, apoi iar dreapta spre Cabana Cuibul Dorului, drept inainte pana pe culmea Bucegilor, coborat in potcoava Bucegilor si urcat, pe langa lacul Bolboci, pana in zona Cabanei Padina. Zona seamana cu Gura Diham, cine a fost, mai ales ca ne-a vizitat si ursul in a doaua seara, vizibil deranjat de cativa caini care ii latrau pe la fund. Doua replici au ramas célèbre: una, in seara 2, cand Stefan Timisescu nu vroia nicicum sa mearga in cort sa doarma si la insistentele lui Bogdan, el replica: “Bine, bine, ma duc in cort sa ma manance ursul” iar a doua, cand ursul mornaia pe langa corturile noastra, Bogdan se trezeste si striga: “Hai Vasile, iesim sa-l vedem?” parca ar fi fost un serial asteptat… :)

Intr-una din zile am urcat unii pe cruce rosie pana in saua Strunga, altii pe valea Coteanu, tot in zona seii. 

Din Padina spre vestul potcoavei

Etapa a III-a - Valea Coteanu - Bucegi

D. Si in varianta supersimplificata Duracel, Mihai Brebu si noi ( ceilalti au plecat la mare) am ajuns in campingul de la Sf. Ana, perioada numita “Ursul revine, se intoarce 2”. Inainte de istoriile cu ursul, sa va spun ca am am avut o zi si jumatate de plaja si baie la lacul Sf. Ana, am mers cu un ghid local in Tinovul Mohos, care este de fapt al doilea crater, mai mare ca Sf. Ana, in care s-a acumulat apa peste care s-a depus o vegetatie deosebita cu multi muschi, pini pitici si care mai are cateva ochiuri de apa necolmatate, vegetatie asemanatoare cu cea de tundra. Este spectaculos, parca intri in alta lume, ghidul spunand ca este o zona rara in Europa. Apoi am vazut in zona Balvanyos, la max 10 km de campingul nostru, cateva curiozitati ale locului bazate pe o activitate post vulcanica a adancurilor, cu emanatii de sulf: Cimitirul pasarilor ( o groapa in padure cu un miros puternic de la emanatiile de sulf unde animalele mor), o grota (imi scapa numele) unde era pericol de moarte din cauza emanatiilor puternice de sulf (ca o glumita, prietenii unguri cand au intocmit panoul de la intrare, au omis ultimul rand al variantei romanesti, cu avertizarea ca intrarea este strict interzisa) .

 Apoi am fost la Grota sulfatara, intrarea unei vechi mine de exploatare a sulfului, blocata dupa 5-6 metri si amenajata cu doua banci, pe care turistii erau sfatuiti sa nu stea mai mult de 10 min, de trei ori pe zi, si sa nu se aplece pentru ca gazul de sulf, fiind mai greu, statea la sol si iti lua respiratia. Se zice ca ajuta la buna functionare a aparatului circulator, neurologic, etc.

Etapa a IV-a -  Sf. Ana - La multi ani Mihaela!

Si legat de ursi, sa va povestesc… miercuri seara liniste, ursii probabil erau in tabara de antrenament siita, unde exersau tehnici de patrundere in camping prin invaluire si ametirea adversarului prin atacuri pe flancuri, cand la corturile din afara campingului, cand la cele din zona imprejmuita. Joi seara iarasi liniste, cu toate ca un vecin ne-a spus vineri dimineata ca a vazut ursul in coltul gardului dinspre sosea. Vineri seara, vineri seara incepea noaptea magica… Pe la 20:30 copiii au avut sansa sa vada ursul chiar langa gardul campingului, langa care stateam noi cu corturile. Pe la 21, Ionela se duce la un copac, langa care era parcata masina lui Mihai, si ramane cu pantalonii in vine incremenita. Dincolo de masina se auzea un rontait misterios. Cu o voce sugrumata, striga la mine… noi sarim cu frontalele si ne pomenim alergand ursul printre corturi si masini, el parcurgand cu usurinta un traseu binecunoscut lui, pe langa gard, pana in zona budelor, unde, printr-o miscare demna de Olimpiada, sare gardul si se face nevazut in padure.

Frumusete de pepene rosu zacea intr-o balta de zeama, ras perfect pana la verde. Pe la 2, auzind vreascuri pocnind in padure, ies eu din cort cu un telefon cu lanterna. Am inlemnit… dincolo de gard, la cativa metri erau 4 ursi! Sunt eu pescar, dar asta nu-i infloritura; erau doi puiuti mai naivi si jucausi care erau aproape de gard si care nu prea m-au bagat de seama la inceput, si doua perechi de ochi misteriosi la cativa metri in spate ( din pacate nu le-am putut distinge formele). Am ingitit in sec si am intrat in cort zicandu-mi: “Bai, trei ursi am mai vazut in Bucegi, in Poiana Costilei acum multi ani, dar patru, patru ursi… e prea mult pentru mine “ - si totusi am reusit sa adorm . Stati sa vedeti, ca noaptea nu s-a terminat. Pe la 3, aud zarva la 15 metri de noi; ies din cort si un cos de gunoi se legana in timp ce un tip din Galati striga alarmat: “Mi-a muscat cortul si mi-a spart salteaua pneumatica”. Acum umbla vorba prin vecini ca ar fi mancat in cort… numai el si ursul stiu adevarul… Sambata seara, probabil satui, ursii si-au mai trimis un reprezentatnt prin campingul déjà aglomerat de corturi si masini, care urs si-a cam luat-o, unii aruncand cu lemne aprinse din foc dupa el; ne-a fost cam mila de el…
Treaba cu ursii e cam trista, pentru ca sunt atat de multe mizerii prin padurile din zona lasate de om si, cum bine zice o placa inscriptionata la Cabana Omu, “Un urs hranit de mana omului este un urs mort”

Iutime lenta

      Va pup.

     

      Vasile

Unde-i soarele, nu e soarele

        Salutare tuturor!

       Ce nu v-a spus Vasile (a tinut numa' pentru el) e faptul ca, pe linga ursi, am vazut si arici. Dupa ursul pe care l-au admirat copiii dupa gard, ne-a chemat Mihai pe latura cealalata a camping-ului, unde am putut admira un arici ghemuit si speriat de prezenta noastra si oricit ne-am dorit noi sa-l vedem in toata splendoarea, n-a vrut si gata. Nu a mai durat mult insa, pret de un urs si atit (cel care minca cu nesat din pepenele nostru la doar nici 2m de Ionela), si am vazut un alt arici. De data asta ariciul era dincolo de gard si l-am putut admira in plina desfasurare. Era foarte simpatic, sa-l pupi pe blanita lui catifelata, nu alta... Si apoi iar ursul, si-or mai fi fost si alti arici, da' nu mai avea cine sa-i vada...

        Legat de replici celebre... :

- una ii apartine lui Matei Rautu care, destul de tirziu in noapte, la foc, cu ochii pe jumatate inchisi de somn, ii spune Ninei cu o voce rugatoare: "mami, vreau la umbra!"

- a doua ii apartine lui Duracell care, intr-una din seri isi amintea cu nostalgie de seara precedenta: "ce frumos pasteam noi ursul aseara...!"

- si-a mai fost o replica foarte faina - Ionela il intreaba pe Dura la un moment dat (fam. Moraru a venit impreuna cu Dura cu masina): "Dura, nu l-ai pus tu ultimul pe Victor in masina?", intrebare la care vreo trei voci au raspuns la unison: "De ce, nu-l mai gasesti?"(Ionela vrind de fapt sa intrebe de papucii lui Victor...) :)

      Cert este ca ursul i-a impresionat in mod placut pe copii (si pe noi), copiii povestind in stinga si-n dreapta despre ursul simpatic pe care au avut sansa sa-l vada. E drept ca nu prea ii crede nimeni la prima povestire, dar ei continua cu istorisirile si, in cele din urma, devin credibili, iar ochii auditoriului… mari cit cepele.

      Va pupam pe toti,

       Mihaela Brebu