Dupa cum m-am invoit cu Iulian, si in speranta ca
povestirile noastre vor motiva si pe altii sa scrie despre turele lor, trimit
si eu cateva randuri despre o iesire din luna Martie 2012, facuta cu prilejul
aniversarii lui Iancu de 6 ani. Trebuia sa fie o iesire cu inca un cuplu care
au si ei copii, insa cum viata
se intampla, a aparut altceva si nu au mai putut veni. Mirela era in
Alabama la scoala ei nu a mai putut veni, noi eram in Texas, eu aglomerat si
obosit cu serviciul, in saptamana aceea era si vacanta de primavara a elevilor,
asa ca era greu sa aduni o mana de copii sa faci o petrecere, astfel ca am
convenit cu Iancu sa continuam cu planul initial, sa mergem la padure, cu
cortul, doar noi doi, ca baietii.
La 4 ore distanta de condus NV de Houston este un munte
izolat, interesant ca aspect, sub forma unui dom urias - seamana cu un fund de
ciaun de tuci, de facut mamaliga, rasturnat cu fundul in sus. Roca acestui
munte-dom este granit, roca vulcanica, pe cand toate rocile din imprejurimi
sunt roci sedimenare, recifi (calcare) in special, caci zona acesta a fost
candva acoperita de apele Golfulului Mexic, ape in prezent retrase ~400 km la
sud. Muntele acesta izolat, din granit, reprezinta partea superioara a unui
brat care alimenta cu magma un vulcan – cosul vulcanului si rocile mai moi din
jur au fost erodate si inlaturate in decursul timpului geologic si ce se
pastreaza astazi la vedere este doar acesta magma consolidata (granit), o roca
mult mai dura si mai rezistenta la eroziune decat calcarele din apropiere.
Dupa ajustarile de plan, toata idea cu iesirea aceasta a
fost ca Iancu si cu mine sa petrecem timpul impreuna, sa urcam pe munte, sa
dormim la cort cateva nopti si sa exploram zona, eu incercand sa identific cateva
trasee de catarat si retragerile aferente, gandindu-ma la viitoare ture la
catarat aici. Varful domului are ~550 m altitudine si inconjurat pe la poale cu
piciorul dureaza 4-5 ore iar urcat pana pe varf dureaza cam o ora-jumatate.
Partea interesanta este ca locul de pus cortul si locul de parcat masina sunt
diametral opuse, deoparte si de alta a muntelui-dom. In toate celelalte iesiri
la padure in ultimii 6 ani am stat cu cortul langa masina, fara sa caram mult
cu spatele, insa de data aceasta, un fel de premiera dupa atatia ani, am
revenit la rucsacul mare, devenit foarte greu si voluminos, mai ales datorita
celor 10 litri de apa de baut pentru 4 zile. Locul de campare nu are alimentare
cu apa si zona este lipsita de paraie pentru luat apa de baut, insa are
amenajata o toaleta ecologica.
Am avut emotii in pregatirea acestei iesiri, de la
planificare pana la impachetare, ca si cand ar fi urmat sa fim plecati pentru
cateva saptamani. Climatul unde urma sa mergem este foarte uscat, semi-desertic
si cu vremea rapid schimbatoare. Intr-un fel, echipamentul necesar pentru o
tura de 4 zile este cam acelasi cu echipamentul necesar pentru o tura lunga de
cateva saptamani. Ne-am pregatit pentru conditii variind de la soare toropitor
la vant si ploaie, si le-am avut pe toate de mai multe ori pe parcursul unei
zilei. O alta incercare a fost ca nu mai stiam ce mancare sa luam, care sa fie
usoara la carat, sa reziste la caldura 3-4 zile, si sa fie satioasa. L-am
invitat pe Iancu sa se implice in procesul decizitional si astfel am sfarsit
prin a alege numai mancare la conserve si paste, de sus pana jos, dimineata, la
pranz si seara, si morcovi pentru varietate.
Am pus tabara de baza de partea cealalta a muntelui si
in toate zilele care au urmat am facut drumetii cu rucsac mic in spate, urcand
si coborand muntele-dom pe toate laturile si de-a curmezisul. In varful domului
este o pestera mica formata gravitational prin prabusirea unor blocuri de
granit – am mers si explorat-o si lui Iancu i-a placut foarte mult. Am avut cu
noi un zmeu care insa dupa cateva lansari semi-reusite, smuls de curentii
puternici de aer, a plonjat vertical de cateva ori pana s-a distrus. La cort
ne-am ocupat cu desene in nisip, am citit din carti, ne-am catarat prin copaci
sau am asteptat apusul privind cerul. Pe traseu am cantat, am numarat, am jucat
Fazan, si-am sporovait despre toate cate le-am vazut in jurul nostru atat cat
sa ne tina mintea si imaginatia lucrand, urcatand poteca la pas marunt.
Pentru Iancu excursia ar fi fost si mai reusita daca ar fi avut vreun copil de varsta lui cu care sa se joace si sa relationeze mai bine decat cu mine, insa i-a placut foarte mult si-asa, doar noi doi, ca niste aventurieri hoinarind pe coclauri si ducand o viata limitata la doar la ceea ce am putut cara in rucsac. Pentru mine a fost o tura frumoasa, m-am bucurat mult sa povestesc cu Iancu despe orisice, si relaxanta - mai putin partea cu caratul rucsacului.
Dupa cateva zile fara electricitate, fara televizor, fara Lego sau apa la discretie, am inteles insemnatatea acestora in viata noastra si dependenta noastra de ele la oras. Pe drum la intoarcere ne-am luat cate-un sandvici drept premiu pentru cat am urcat si coborat in cele 4 zile, iar dusul de-acasa a fost foarte placut.
Avem poze din aceasta iesire online la adresa de mai jos.
Toate bune tuturor - si curaj in a iesi la padure cu
copii vostri!
Doru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu