CEAHLĂU 30 noiembrie - 2 decembrie 2012

Hronic de decemvrie

Vineri, noemvrie 30, de ziua Sfantului Andrei, radicatu-s-a multa multime din neamul turistoricesc si de la Curtea Domneasca de la Iasi a luat drumul spre plaiurile Neamtului si Cetatea Ceahlaului pentru a sarbatori 1 Decemvrie asa cum se cuvine. Si s-au adunat logofeti (si logofete), vel-logofeti, hatmani, postelnici, paharnici, domni si domnite, toti sub comanda unui vrednic vornic - Rodica Untu, om nu mare de statu, nemanios, nelenesu si rabdatoriu care cunoaste oranduiala si apucaturile neamului turistoricesc, om cu mare bagare de seama, la lucru de orientare mester si indraznetu.

Cu mic, cu mare, boierii Turistorului - vreo 45- 50  la numar - impanzit-au potecile muntelui, unii urcand de la Stanile, altii din Izvorul Muntelui prin Lutu Rosu sau prin Poiana Maicilor, altii din Durau pe la Fantanele sau pe la Cascada Duruitoare. Mare bucurie fost-a domnilor si crailor ca vremea a fost pasnica si soarele bland... asa ca de toamna tarzie, potecile mai line, mai domoale sau mai abrupte dupa gustul si puterile fiecaruia iar la lasatul intunericului si a frigului s-au revazut la Curtea Domneasca de la Dochia, unde de atata osteneala, indata au intrat in cele mancaruri alese precum lupii intr-o turma de oi, in vinul domnesc si alte licori bahice tainuite prin cele rucsacuri. Si dupa o asa cina boiereasca si indestulatoare, unii s-au retras prin odaile Dochiei la hodina sau si-au dus pruncii la culcare, unii s-au pus pe cantat multe feliuri de cantece impreuna cu Vlad Rauleac, cu Vlad Vasiliu si cu o domnita si un domnisor de Bucuresti ale caror cinstite nume nu le-am aflat iar altii am iesit afara sa ne minunam de o minune de cer cu astri si cu luna plina cari luminau pana hat departe, peste frumoasili si bogatili plaiuri si asezari ale Tarii Moldovei...

Sambata, Decemvrie 1. Multi domni si domnite si-au stricat somnul dulce de dimineata dar si-au veselit inima cu un rasarit marca Ceahlau si cu valurile de nori de peste lacul Izvorul Muntelui. Dupa o sama de vorbe si sfatuiri, chiar daca vazduhul Ceahlaului a fost mai neastamparat, cinstita boierime a Turistorului degraba a luat-o din loc sa haladuiasca spre Vf. Toaca, spre Gardul Stanilelor sau spre alte cotloane, jgheaburi si poteci despre care nu se cade sa pomenim aici, ci la loc de taina, neauziti si navazuti, la un pahar de sporovaieli. Si dupa asa umblatura  pana la lasatul negurilor dese, vecernia de la schit ne-a mai pus ordine si tihna in cele ganduri si simtiri lumesti si pacatoase.

Intre timp, la Curtea Domneasca de la Dochia, sosit-au boieri de cinste tot din neamul Turistorului: Ionela, Vasile, Cristina, Vali, Gelu si.... iertare, boieri dumneavoastra daca am uitat pe careva... Asteptam cu nerabdare cantarea in spiritul si duhul Turistorului a boierului Vasile dar...pozna... Unde e chitara??!! Cum sa ne faci una ca asta, boier Vasile?

Tare mi-i ca ai sa-ti atragi osanda din partea divanului turistoricesc pentru neascultarea ta: sa canti trei zile si trei nopti singur sau alaturi de Adela sau de Vlad Rauleac sau de cine vrei tu, numai sa canti, pentru ca nu poti sa lasi chitara pe oriunde cand vine vorba de neamul Turistorului. Dar cantare tot o fost... pana in creierii noptii. Doua sau trei chitare au trecut prin mainile a sase cantareti: Vlad Rauleac, Vlad Vasiliu, Vasile, Radu, domnita si domnul din Bucuresti ...

            Duminica, Decemvrie 2. Inca din timpul noptii, Ceahlaul a lasat sa ne inghita ceturile grele si reci, zapada si promoroaca.... Chiar si asa, parerile de rau incolteau in inima noastra pentru ca peste cateva ceasuri apucam pe drumul de intoarcere catre casa.  Trei zile au zburat ca gandul...

Cu o seara inainte, stand la povesti cu cei din Turistorul de la inceputul/ mijlocul anilor 2000, am inteles că Turistorul de azi nu seamănă cu cel de atunci, când vremea studenţiei dădea aripi celor care haladuiau cu săptămânile prin munţi. Turistorul de atunci era student sau era al studenţilor si banuiesc doar ca era o atmosfera de zile mari. Turistorul de azi e la fel de tânăr dar... s-a angajat... şi apucă pe potecile muntilor atunci când scapă din mâinile globalizării, „democraţiei” şi a altor balauri care se străduiesc să spele creiere. Turistorul de azi face slalom sau driblează programul de lucru, vremurile - spuneţi-i cum vreţi - ca să-şi facă rucsacul în cea mai mare viteză, să fugă prin munti într-un suflet ca să fure din frumuseţea şi linistea lor... Turistorul de azi fura timp ca să trăiască frumos... Astea sunt condiţiile... sau astea sunt ingredientele în acest moment si nu ne plangem iar Turistorul face ce face şi coace câte o frumuseţe de tură în care îşi ia doza de kilometri marcaţi sau nemarcaţi, de stâncărie, rasărituri şi apusuri, vânt, ninsoare la altitudine ca să-şi potolească foamea sau setea de munte.

Acum, cred ca cel mai important lucru este ca ne intalnim cu muntele indiferent de vreme si de vremuri, indiferent de anii turistorilor.... si conteaza ce daruri ia fiecare cand pleaca acasa...

De la acest Decemvrie 1, unii au luat zgomotul şi forfota de la Dochia în urechi, alţii au luat toamna târzie de prin Lutu Roşu, de prin Poiana Maicilor, de prin Jgheabul cu Hotar sau de pe la Stănile; unii au luat liniştea şi tihna vecerniei la lumina lumânărilor de la schit, alţii au luat imaginea unei nopţi calde care a îmbrăcat Ceahlăul cu un cer înstelat; unii au luat ţeapă venind la Dochia să stea trei zile fără apă şi fără toaletă în cabană, alţii au luat în primire nişte jgheaburi şi trasee bune de pomenit la un vin fiert şi nu aici; unii au luat ceaţă... groasă în Ceahlău şi la propriu şi la figurat, alţii au luat înjurături printre dinţi; unii au luat chitara, alţii n-au luat chitara :D; unii au luat torcăiala pisicii din patul vecin, alţii - imaginea Ocolaşului înghiţit de valurile mării alpine...

Ceahlăul are de toate... Îi primeşte şi îi îngăduie pe toţi şi pe toate şi în trei zile îţi trece pe sub nas toate anotimpurile sau îţi rulează în faţa ochilor un film cu cadre rupte din viaţă. Îţi dă o porţie de senin, de culoare şi de soare apoi te trânteşte cu vânt, cu frig şi cu ninsoare, te afundă în ceaţă de nu mai ştii pe unde să apuci, apoi când îţi pierzi orice speranţă de a mai vedea orizonturile şi clarul lucrurilor, îţi deschide larg ferestrele ca să vezi strălucirea soarelui peste marea de nori şi toate contururile care contează cu adevărat.

Multumim, vornice Rodica, pentru cum te-ai ocupat de toti si de toate si de data asta!

V-am pupat! Craciun fericit sa aveti!

Mihaela Burlacu

decembrie 2012

~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~..~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~

    Ceahlau 1 Decembrie 

- fotografii -

Sorin Untu

https://plus.google.com/photos/103404321710560325629/albums/5817701470388223697?banner=pwa

Mihaela Burlacu

Lucian Perju

https://plus.google.com/u/0/photos/101973864572323281562/albums/5817423796231885745

Mariana Ichim

https://picasaweb.google.com/Mariana.Ichim/CeahlauDecembrie2012?feat=email

Calin Panait

https://picasaweb.google.com/calinm.panait/20121DecembrieTuristor

Dorin Hanganu