Hronic de
decemvrie
Vineri, noemvrie 30, de ziua Sfantului Andrei, radicatu-s-a
multa multime din neamul turistoricesc si de la Curtea Domneasca de la Iasi a
luat drumul spre plaiurile Neamtului si Cetatea Ceahlaului pentru a sarbatori 1
Decemvrie asa cum se cuvine. Si s-au adunat logofeti (si logofete), vel-logofeti, hatmani,
postelnici, paharnici, domni si domnite, toti sub comanda unui vrednic vornic -
Rodica Untu, om nu mare de statu, nemanios, nelenesu si rabdatoriu care cunoaste
oranduiala si apucaturile neamului turistoricesc, om cu mare bagare de seama,
la lucru de orientare mester si indraznetu.
Cu mic, cu mare, boierii Turistorului - vreo 45-
50 la numar - impanzit-au potecile
muntelui, unii urcand de la Stanile, altii din Izvorul Muntelui prin Lutu Rosu
sau prin Poiana Maicilor, altii din Durau pe la Fantanele sau pe la Cascada
Duruitoare. Mare bucurie fost-a domnilor si crailor ca vremea a fost pasnica si
soarele bland... asa ca de toamna tarzie, potecile mai line, mai domoale sau mai
abrupte dupa gustul si puterile fiecaruia iar la lasatul intunericului si a
frigului s-au revazut la Curtea Domneasca de la Dochia, unde de atata
osteneala, indata au intrat in cele mancaruri alese precum lupii intr-o turma
de oi, in vinul domnesc si alte licori bahice tainuite prin cele rucsacuri. Si
dupa o asa cina boiereasca si indestulatoare, unii s-au retras prin odaile
Dochiei la hodina sau si-au dus pruncii la culcare, unii s-au pus pe cantat
multe feliuri de cantece impreuna cu Vlad Rauleac, cu Vlad Vasiliu si cu o
domnita si un domnisor de Bucuresti ale caror cinstite nume nu le-am aflat iar
altii am iesit afara sa ne minunam de o minune de cer cu astri si cu luna plina
cari luminau pana hat departe, peste frumoasili si bogatili plaiuri si asezari
ale Tarii Moldovei...
Sambata, Decemvrie 1. Multi domni si domnite si-au stricat somnul dulce de dimineata dar si-au
veselit inima cu un rasarit marca Ceahlau si cu valurile de nori de peste lacul
Izvorul Muntelui. Dupa o sama de vorbe si sfatuiri, chiar daca vazduhul
Ceahlaului a fost mai neastamparat, cinstita boierime a Turistorului degraba a
luat-o din loc sa haladuiasca spre Vf. Toaca, spre Gardul Stanilelor sau spre
alte cotloane, jgheaburi si poteci despre care nu se cade sa pomenim aici, ci
la loc de taina, neauziti si navazuti, la un pahar de sporovaieli. Si dupa asa
umblatura pana la lasatul negurilor
dese, vecernia de la schit ne-a mai pus ordine si tihna in cele ganduri si
simtiri lumesti si pacatoase.
Intre timp, la Curtea Domneasca de la Dochia,
sosit-au boieri de cinste tot din neamul Turistorului: Ionela, Vasile,
Cristina, Vali, Gelu si.... iertare, boieri dumneavoastra daca am uitat pe
careva... Asteptam cu nerabdare cantarea in spiritul si duhul Turistorului a boierului
Vasile dar...pozna... Unde e chitara??!! Cum sa ne faci una ca asta, boier Vasile?
Tare mi-i ca ai sa-ti atragi osanda din partea divanului turistoricesc
pentru neascultarea ta: sa canti trei zile si trei nopti singur sau alaturi de
Adela sau de Vlad Rauleac sau de cine vrei tu, numai sa canti, pentru ca nu
poti sa lasi chitara pe oriunde cand vine vorba de neamul Turistorului. Dar
cantare tot o fost... pana in creierii noptii. Doua sau trei chitare au trecut
prin mainile a sase cantareti: Vlad Rauleac, Vlad Vasiliu, Vasile, Radu, domnita
si domnul din Bucuresti ...
Duminica, Decemvrie 2. Inca din timpul noptii, Ceahlaul a lasat sa
ne inghita ceturile grele si reci, zapada si promoroaca.... Chiar si asa,
parerile de rau incolteau in inima noastra pentru ca peste cateva ceasuri apucam
pe drumul de intoarcere catre casa. Trei
zile au zburat ca gandul...
Cu o seara inainte, stand la povesti cu cei din Turistorul de la inceputul/
mijlocul anilor 2000, am inteles că Turistorul de azi nu seamănă cu cel de atunci,
când vremea studenţiei dădea aripi celor care haladuiau cu săptămânile prin
munţi. Turistorul de atunci era student sau era al studenţilor si banuiesc doar
ca era o atmosfera de zile mari. Turistorul de azi e la fel de tânăr dar... s-a
angajat... şi apucă pe potecile muntilor atunci când scapă din mâinile
globalizării, „democraţiei” şi a altor balauri care se străduiesc să spele
creiere. Turistorul de azi face slalom sau driblează programul de lucru,
vremurile - spuneţi-i cum vreţi - ca să-şi facă rucsacul în cea mai mare viteză,
să fugă prin munti într-un suflet ca să fure din frumuseţea şi linistea lor... Turistorul
de azi fura timp ca să trăiască frumos... Astea sunt condiţiile... sau astea
sunt ingredientele în acest moment si nu ne plangem iar Turistorul face ce face
şi coace câte o frumuseţe de tură în care îşi ia doza de kilometri marcaţi sau
nemarcaţi, de stâncărie, rasărituri şi apusuri, vânt, ninsoare la altitudine ca
să-şi potolească foamea sau setea de munte.
Acum, cred ca cel mai important lucru este ca ne intalnim cu muntele
indiferent de vreme si de vremuri, indiferent de anii turistorilor.... si
conteaza ce daruri ia fiecare cand pleaca acasa...
De la acest Decemvrie 1, unii au luat zgomotul şi forfota de la Dochia în
urechi, alţii au luat toamna târzie de prin Lutu Roşu, de prin Poiana Maicilor,
de prin Jgheabul cu Hotar sau de pe la Stănile; unii au luat liniştea şi tihna vecerniei
la lumina lumânărilor de la schit, alţii au luat imaginea unei nopţi calde care
a îmbrăcat Ceahlăul cu un cer înstelat; unii au luat ţeapă venind la Dochia să
stea trei zile fără apă şi fără toaletă în cabană, alţii au luat în primire
nişte jgheaburi şi trasee bune de pomenit la un vin fiert şi nu aici; unii
au luat ceaţă... groasă în Ceahlău şi la propriu şi la figurat, alţii au luat înjurături
printre dinţi; unii au luat chitara, alţii n-au luat chitara :D; unii au luat
torcăiala pisicii din patul vecin, alţii - imaginea Ocolaşului înghiţit de
valurile mării alpine...
Ceahlăul are de toate... Îi primeşte şi îi îngăduie
pe toţi şi pe toate şi în trei zile îţi trece pe sub nas toate anotimpurile sau
îţi rulează în faţa ochilor un film cu cadre rupte din viaţă. Îţi dă o porţie de
senin, de culoare şi de soare apoi te trânteşte cu vânt, cu frig şi cu
ninsoare, te afundă în ceaţă de nu mai ştii pe unde să apuci, apoi când îţi
pierzi orice speranţă de a mai vedea orizonturile şi clarul lucrurilor, îţi
deschide larg ferestrele ca să vezi strălucirea soarelui peste marea de nori şi
toate contururile care contează cu adevărat.
Multumim, vornice Rodica, pentru cum te-ai ocupat
de toti si de toate si de data asta!
V-am pupat! Craciun fericit sa aveti!
Mihaela Burlacu
decembrie 2012
~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~..~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~
Ceahlau 1 Decembrie
- fotografii -
Sorin Untu
Mihaela Burlacu
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
Lucian Perju
Mariana Ichim
Calin Panait
Dorin Hanganu
